Recommended
More Related Content
Similar to Demgovernchools
Similar to Demgovernchools (20)
More from NadyaRacila
More from NadyaRacila (18)
Recently uploaded
Recently uploaded (7)
Demgovernchools
- 2. Guvernanţa democratică a şcolilor Elisabeth Bäckman şi Bernard Trafford Editura Consiliului Europei EDITURA UNIVERSITARĂ Bucureşti, 2014
- 3. 2 Opin ofic Toa tran incl de I 6707 Vers Cop Layo Edit F-67 http ISBN © C Trad Trad © In Vers o tr Trad Tea Euro Con Pub Buc Desc BÄC trad. Editu I. Tr II. V III. C 37 DOI niile exprim cială a Cons te drepturi nsmisă, în n usiv fotoco nformare P 75 Strasbou siunea în li perta: Grap out: Ogham tura Consili 7075 Strasb p://book.co N-13: 978-9 onsiliul Eur ducerea în ducerea a f nstitutul de siunea în li raducere of ducerea şi achers in P opeană. Tr siliului Euro licat la Edi ureşti, 201 crierea CIP a CKMAN, ELI Guvernanţa în lb. română ura Universita ISBN 978-60 afford, Bernan Velea, Simona Căpiţă, Carol ( : (Digital Obj mate in ac siliului Euro ile sunt rez nici o form opiere, înre Publică şi P urg Cedex s mba englez hic Design W m/Mourreau ului Europe bourg Cedex oe.int 92-871-6088 ropei, ianua limba româ fost revizui e Ştiinţe ale mba român ficială. publicarea Preparing aducerea n opei sau al tura Univer 4 a Bibliotecii N ISABETH a democratică ă: trad. rev. de ară, 2014 06-591-944-0 nrd (trad.) (trad.) ect Identifier) ceastă lucr opei. zervate. Nic mă şi prin n egistrare sa Publicaţii al sau publishi ză: Workshop, u ei x 8-1 arie 2007 ână: Alexan tă de: Simo e Educaţiei nă a acestu a s-au reali Students f nu este ofic Uniunii Eu rsitară Naţionale a R ă a şcolilor / E e Simona Vele ): 10.5682/978 rare aparţi cio parte a ici un mijlo au stocare l Consiliulu ing@coe.in Consiliul E ndra Ghicio ona Velea ş şi Consiliul ui manual e zat în cadr for Active cială, iar op ropene. României Elisabeth Bäck ea, Carol Căp 86065919440 n autorilor acestei pu oc, electro de informa i Europei., t). uropei ov şi Carol Căp l Europei, 2 este realiza rul Proiectu Citizenshi piniile expr kman, Bernan iţă,. - Bucureş 0 r si nu ref blicaţii nu onic (CD-Ro aţii, fără ac Directorat piţă 2014 (pentr tă cu acord ului Pilot Tr ip, finanţa rimate nu r nrd Trafford ; şti : flectă în m poate fi tra om, Interne cordul scris tul Comunic ru versiunea dul Consiliu ravel Pass t at de Cons reflectă pu mod necesa adusă, repr et etc.) sau s al Depart care şi Cerc a în limba r ului Europe to democra siliul Europ nctul de ve ar politica rodusă sau u mecanic, tamentului cetare (F- română) i, fără a fi acy: Suppor pei şi Uniu edere oficia însă rting unea al al
- 4. 3 CUPRINS 1. Introducere ............................................................................................................................5 2. Ce înseamnă guvernanţa democratică a unei şcoli?.................................................................9 3. Care sunt beneficiile unei conduceri democratice?................................................................11 4. Domenii-cheie pentru guvernanţa democratică a şcolii: o primă analiză................................13 5. Care este poziţia mea? Valori şi comportamente ..................................................................20 6. Pas cu pas: drumul către o guvernanţă democratică..............................................................31 Domeniul cheie 1: Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică ...............................33 Domeniul cheie 2: Educaţia centrată pe valori.......................................................................42 Domeniu-cheie 3: Cooperare, comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii.....................................................................................................................................51 Domeniul cheie 4: Disciplina elevilor.....................................................................................60 7. Întrebări frecvente despre guvernanţa democratică a şcolii ..................................................68 8. Exemple de bune practici din Europa ....................................................................................72 9. Guvernanţa democratică: tipare şi caracteristici comune ......................................................80 10. Concluzii.............................................................................................................................85 Anexa I – Tabelul de planificare................................................................................................86 Anexa II...................................................................................................................................89 Resurse ....................................................................................................................................96 5 9 11 13 21 31 33 42 51 60 69 73 81 85 87 89 97
- 5. 4
- 6. 5 1. Introducere Acest manual face parte dintr-o serie, un “set de instrumente” create şi produse de Consiliul Europei, cu scopul de a ajuta şcolile şi alte instituţii de educaţie să promoveze şi să dezvolte educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD - a se vedea anexa II). Dacă cele 46 de state membre doresc să progreseze împreună pe acest drum al democraţiei, trebuie să ştie că ECD este foarte importantă pentru Consiliul Europei: cu ajutorul acestui program, ne asigurăm ca viitoarele generaţii sunt pregătite să işi îndeplinească rolul democratic – în cadrul propriilor comunităţi, în societate şi în cadrul Uniunii Europene ca un tot unitar. Aşadar, ECD este o temă ce va fi menţionată des în acest manual, aşa cum este în toate publicaţiile care alcătuiesc ”pachetul ECD”. Ce face acest manual? Este un instrument pentru conducerea democratică a şcolilor, dar se poate aplica şi altor instituţii educaţionale sau altor spaţii în care are loc educarea tinerilor. În acest context, cuvantul “şcoală” este folosit doar pentru a simplifica exprimarea, şi nu pentru a exclude alte forme sau spaţii educative. În aceeaşi măsură, cei care studiază vor fi numiţi “elevi”, cu menţiunea că acest termen se referă şi la cei tineri (care nu sunt niciodată prea tineri pentru a învăţa despre democraţie şi cetăţenia democratică), dar şi la adulţi. Instrumentul a fost creat pentru a-i ajuta pe cititori să înţeleagă cum contribuie şcoala la educaţia pentru cetăţenie democratică a elevilor şi, astfel, îi pregăteşte să devină cetăţeni adulţi într-o democraţie, observând cum funcţionează şcoala zi de zi şi comportamentul oamenilor. Aşadar, nu este vorba despre cum se predă cetăţenia în şcoli, nu este vorba despre teoria sau principiile democraţiei, sau educaţia democratic, nici măcar despre ECD. Este gândit ca un instrument practic care să poată să facă legătura între teorie (de exemplu, întrebarea “Cum putem să îi pregătim pe cei tineri să devină cetăţeni democratici activi?”) şi practică (de exemplu, răspunsul “Asigurându-ne că au parte de democraţie în toate aspectele vieţii şcolare”). Aşasdar, începe cu câteva definiţii, descrie cum se conturează drumul spre democraţie, îi ajută pe cititori să îşi dea seama cât de departe a ajuns şcoala lor pe acest drum şi oferă sfaturi şi idei practice fie despre cum să înceapă această călătorie, fie cum să avanseze, cu evaluări adecvate ale progresului făcut. Pentru cine este manualul? Nici o democraţie nu este perfectă, nici o şcoală nu este perfectă şi nici o şcoală nu este perfect democratică. În mare parte, manualul se adresează ”liderilor/ conducătorilor” şcolilor, un termen general care, în zilele noastre, se referă la profesioniştii în domeniul managementului, care au puterea şi responsabilitatea de a decide cum funcţionează o şcoală. Autorii acestui îndrumător nu se scuză pentru acest lucru! Amândoi suntem reprezentanţi ai conducerii, deşi recunoaştem că nu suntem singurii oameni din şcoală care au autoritatea descrisă mai sus. Dar prima persoană căruia i se adresează acest ghid (şi care, sperăm, îl va citi înainte de a-l da mai departe!) este cu siguranţă directorul, iar fără suportul activ şi munca directorului, democraţia nu poate prinde rădăcini şi nu poate creşte. Aşadar, am folosit cuvântul “director” ca sinonim pentru “lider” şi sperăm ca vom fi iertaţi pentru modul în care am folosit terminologiile. Dar într-o democraţie sunt şi alte părţi interesate. Manualul poate fi folosit cu success şi de alţi oameni care au ca interes reuşita şcolii. Elevii/studenţii - copiii şi tinerii (din punctul de vedere al manualului) de la vârsta de 4 ani (sau mai mici) şi până la 20 (sau peste), şi indiferent dacă urmează o şcoală sau o universitate, dacă fac un stadiu de practică/ pregătire tehnologică sau vocaţională la facultate sau la locul de muncă, sunt cei care sunt maxim interesaţi atât de educaţia care li se oferă, dar şi de modul în care le este oferită. Nu putem spune că participarea democratică poate fi învăţată de elevi doar la o
- 7. 6 anumită vârstă; din contră, este mai bine ca democraţia să fie învăţatăde la vârste timpurii, când copilul este la începutul vieţii de şcolar, deoarece atunci asimilează şi trăieşte valorile şi practicile democraţiei. Părinţii şi comunitatea sunt interesaţi atât de ”intrările”, cât şi de ”ieşirile”/ rezultatele din sistem. Profesorii, formatorii şi alte persoane care lucrează în şcoli sau în alte contexte educative/de formare, au atât dreptul, cât şi responsabilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la modul în care se realizează educaţia în acel cadru. De aceea, conducerea şcolii trebuie să stabilească o varietate de parteneriate. Acest ghid oferă informaţii partenerilor şi părţilor implicate în procesul de educaţie. De ce? De ce ar dori directorii şcolilor şi toţi cei interesaţi să utilizeze acest manual ca să evalueze drumul parcurs sau să îşi planifice traseulspre o abordare mai democratică? Următoarele două capitole vor răspunde la acestă întrebare. Pe scurt, este în interesul lor. O şcoală structurată în mod democratic şi care se guvernează după principii democratice nu numai că promovează ECD şi îi pregăteşte pe elevi să îşi ocupe locul de cetăţeni activi într-o societate democratică, dar poate deveni un spaţiu mai plăcut, o instituţie mai creativă şi mai eficientă. Valoarea adăugată este imensă, aşa cum arată cercetările aflate în continuă dezvoltare. Aşadar, manualul nu doar ne arată ce trebuie să facem din punct de vedere moral; ne învaţă că pornind pe acest drum, cel al democraţiei, transformăm educaţia într-un proces mai plăcut şi mai productiv în acelaşi timp. Cum funcţionează? Sperăm că manualul va lua forma unui dialo cu cititorul. Pe parcursul manualului, sunteţi invitat să comparaţi unele practici democratice după care se guvernează o şcoală cu practicile care se regăsesc în şcoala dvs. Este primul pas al procesului. Începeţi prin a evalua unde vă aflaţi acum şi terminaţi prin a planifica paşii pe care trebuie să îi urmaţi pentru a avansa pe acest drum democratic - sperăm noi, cu ajutorul unor sfaturi şi încurajări. Aşa că vom descrie situaţii sau indicatori care credem că sunt comuni, invitându-vă să comparaţi punctul nostru de vedere cu experienţele dumneavoastră. Sperăm că este o bună metodă de a lucra împreună - drept colegi. Imediat după aceea, în două scurte capitole, vom explica ce vrem să spunem prin “guvernanţa unei şcoli în mod democratic” şi vom arăta beneficiile aduse instituţiilor. Apoi vom trece direct la nucleul manualului. Capitolul 4 evidenţiază ceea ce noi numim cele 4 domenii cheie în guvernarea unei şcoli. Sperăm că atunci veţi dori să realizaţi aceeaşi analiză asupra altor probleme care sunt importante pentru dumneavoastră, folosind Anexa I - dar, vă rugăm, nu înainte de a fi citit tot manualul. Examinând felul cum operează o şcoală folosind aceste domenii cheie, ne putem da seama cum contribuie – sau, din contră, cum se sustrage - de la ECD. Această contribuţie (sau sustragere) se identifică prin patru stadii de dezvoltare democratică ce pot apărea într-o şcoală, de la Stadiul 1, acolo unde nu există nici o urmă de democraţie (un sistem vechi, autoritar), până la o formă avansată de democraţie (Stadiul 4). Capitolul 5 dezvoltă aceste idei, explorând valorile care susţin diferite modele de operare şi formele de comportament care rezultă din acestea. Capitolul 6 furnizează (sperăm) o multitudine de idei şi strategii care să vă ajute să parcurgeţi paşii prezentaţi în capitolele precedente. În capitolul 7, veţi găsi întrebări frecvente legate de practica dezvoltării democraţiei în şcoli: asemenea întrebări se nasc, de obicei, din frica de a renunţa la putere şi sperăm că temerile vor dispărea, sau se vor dispersa în acest capitol. Următorul capitol oferă mai multe exemple şi practici din Europa. În capitolul 9, veţi găsi alternative pozitive la frică şi anxietate, un număr considerabil de trăsături şi modele care se pot găsi într-o şcoală care a ales drumul spre democraţie: aceste exemple pot fi folosite de către cititori ca şi strategii ce pot fi puse în practică în propria şcoală.
- 8. 7 Anexa I este tabelul gol creat pentru a permite cititorului să realizeze propria analiză, folosind metoda descrisă în manual. În final, Anexa II, creată de Delphine Liegeois, consultant al Consiliului Europei, oferă o privire per ansamblu asupra trecutului ECD în politica educaţională în Europa şi asupra efortului depus de Consiliul Europei. Sperăm că veţi găsi acest ghid interesant şi plăcut – şi, mai mult ca orice, sperăm că va fi folositor şi, în special, folosit. Despre autori Elisabeth Bäckman este directoare la Tullinge Gymnasium, un liceu de stat mixt, aflat la sud de Stockholm, unde învaţă 660 de elevi cu vârste cuprinse între 16 şi 19 ani. Poate fi contactată la adresa de e-mail elisabeth.backman@edu.botkyrka.se. Bernard Trafford este director la Wolverhampton Grammar School, un liceu particular mixt, din zona centrală a Angliei (aflat la 220 km de Londra), unde învaţă 670 de elevi cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani. Poate fi contactat la adresa de e-mail info@bernardtrafford.com.
- 9. 8
- 10. 9 2. Ce înseamnă guvernanţa democratică a unei şcoli? În activitatea lor strategică şi operativă, directorii de şcoli trebuie să aibă în vedere mulţi factori importanţi: legislaţia, curriculumul, autorităţile locale, părinţii, elevii, resursele financiare, mediul social-economic, competiţia etc. Mulţi dintre aceşti factori se schimbă mereu şi nu ţin de directorul de şcoală. O bună administrare nu este de ajuns. În prezent, un director de şcoală lucrează „într-un sistem mai mult sau mai puţin descentralizat, bazat pe interacţiunea complexă între mai mulţi parteneri autonomi”1 . Termenul “guvernanţa unei şcoli” este folosit în acest manual în sens larg, pentru a defini leadership-ul şcolar, cu aspectele sale ideologice şi instrumentale. Termenul “democratic” indică faptul că managementul şcolii se bazează pe valorile drepturilor omului, pe capacitarea /împuternicirea *(en., empowerment) şi implicarea elevilor, a personalului şi a altor factori interesaţi în toate deciziile importante legate de şcoală. Halász a identificat diferenta între guvernanţă şi management şcolar: este important să subliniăm că există o conexiune între cele două, dar că înţelesul diferă. În timp ce guvernanţa este folosită pentru a exprima deschiderea şcolii şi a sistemului educaţional, termenul de management este folosit mai mult pentru a sublinia mecanismele tehnice şi instrumentale ale conducerii. Guvernăm acele lucruri sau fiinţe al căror comportament nu îl putem prevedea în totalitate (de exemplu, din cauza unor unităţi autonome capabile să îşi susţină propriile interese şi să negocieze soluţii alternative). Administrăm acele lucruri sau fiinţe al căror comportament este uşor de prevăzut. Atunci când guvernăm, negociem, convingem, facem presiuni etc, deoarece nu îi putem controla în totalitate pe cei pe care îi guvernăm. Atunci când administrăm, avem tendinţa de a instrui şi de a da ordine, deoarece considerăm că deţinem această putere. Atunci când vorbim de sisteme de educaţie, este de preferat să folosim cuvântul guvernanţă. Atunci când vorbim de şcoală ca şi unitate organizaţională, folosim mai mult termenul de management. Cu toate astea, având în vedere că şcoala devine din ce în ce mai mult o instituţie deschisă, înrădăcinată în contexte soico-economice, caracterizată printr-o multitudine de nevoi şi interese, avem tendinţa să folosim şi aici termenul de guvernanţă. Având în vedere că factorii de decizie nu pot controla atât de mulţi factori, o abordare deschisă şi democratică pare a fi singura modalitate pentru a asigura conducerea eficace şi sustenabilă într-o şcoală modernă. Cu toate acestea, conducerea democratică a şcolii nu reprezintă un mod de supravieţuire pentru director; sunt alte motive mult mai importante. Motive etice În teorie, valorile democratice sunt universal recunoscute : “toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi şi demnitate”2 , “copilul care are discernământ [are] dreptul la libera exprimare [şi] are dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă si religie3 .” Practic, fiecare ţară şi fiecare şcoală are astfel de politici. Dar,dacă vrem cu adevărat să implementăm valori democratice în societate, trebuie să le practicăm şi în viaţa de zi cu zi. Acest lucru este important pentru toate instituţiile, dar în special pentru şcoli. 1 Halász, Gabor: Governing schools and education systems in the era of diversity: A paper prepared for the 21st Session of the Standing Conference of European Ministers of Education on “Intercultural education”. Budapest 2003. 2 Declaraţia universală a drepturilor omului, 1848. 3 Convenţia cu privire la drepturile copilului, art. 12 și 14, ONU, 1989.
- 11. 10 Motive politice Dorinţa pentru democraţie, într-o ţară, trebuie să fie evidenţiată şi practicată de la vârste fragede. În democraţiile consolidate, există riscul ca tinerii să considere democraţia drept ceva care se cuvine de drept, putând pierde interesul de a participa. Acolo unde istoria democraţiei este mai scurtă şi fundaţia slabă, orice pas înapoi poate genera o reducere a drepturilor. Dar, dacă aţi învăţat din experienţe practice cum să depăşiţi măcar unele dintre problemele comune care apar când aveţi de luat decizii democratice, încrederea în democraţie va fi întărită şi, cu siguranţă, veţi fi mai dispuşi să fiţi mai activi politic, local, şi poate şi la nivel naţional. O societate în continuă schimbare Fluxul de informaţii nu poate fi oprit sau controlat. Nu ne putem proteja copiii de el. Pe de altă parte, generaţia de azi este cea mai bine informată de până acum. Cum putem să îi invăţăm pe cei tineri să aleagă şi să judece, când noi nu suntem lângă ei să decidem care informaţii sunt bune şi care nu? În loc de cenzură şi restricţii, care oricum sunt în zadar, mai bine de dezvoltăm gândirea critică. În ziua de azi, are loc un schimb de valori, de la grup la individ; o tendinţă de a se vedea pe sine însuşi ca pe un client mai mult decât ca un cetăţean al unei societăţi prospere. Atunci când părinţii nu sunt mulţumiţi de şcoala la care copilul lor merge, nu iau nici o măsură, nu contactează consiliul şcolii, nu se implică activ în asociaţia părinţilor. În schimb, se creează un sentiment de alienare faţă de şcoală, se substrag de la angajamentele reale legate de educaţia copilului lor. Acolo unde este posibil, părinţii ar putea chiar să îşi mute copilul la altă şcoală. Toate aceste acţiuni au efecte negative asupra educaţiei copilului, asupra şcolii sau asupra amândurora. Pentru a spori interesul faţă de cetăţenia activă, trebuie să le arătăm copiilor că merită să se implice în luarea deciziilor care îi privesc şi, de ce nu, acest fapt ar putea fi chiar plăcut. Societatea se schimbă mereu şi rapid. Sunt multe lucrurile cărora trebuie să le facem faţă la începutul secolului 21, iar unele sunt importante şi de aceea le menţionăm aici. Firme şi oameni se mută dintr-o parte în alta a lumii, schimbând astfel structurile economice, demografice şi culturale. Inovaţiile tehnologice creează schimburi şi oportunităţi. Un stat sau o comunitate locală este expusă la aceste schimbări şi trebuie să interacţioneze cu aceste forţe globale care sunt dincolo de controlul democratic. Pe de altă parte, trebuie să admitem că există şi efecte pozitive ale globalizării care se reflectă în viaţa de zi cu zi. Diversitatea şi schimbarea pot fi văzute ca nişte oportunităţi şi putem să le oferim copiilor noştri educaţia adecvată pentru această lume.
- 12. 11 3. Care sunt beneficiile unei conduceri democratice? Guvernanţa democratică a şcolii este bună pentru instituţia dumneavoastră deoarece... 1. .....îmbunătăţeşte disciplina Prima obiecţie atunci când vine vorba de implicarea elevilor în luarea deciziilor este legată de disciplină. Dacă elevii nu pot urma reguli stricte şi simple, însoţite de sancţiuni clare dacă sunt încălcate, cum ne putem aştepta să ia decizii mature şi responsabile? Experienţa şi cercetările arată totuşi că elevii cărora li se acordă încredere devin mai responsabili. Regulile sunt necesare, dar conducerea bazată pe încredere este mult mai sustenabilă decât cea bazată pe ameninţări. Iar rezultatele sunt mai bune atunci când nimeni nu stă cu privirea aţintită... 2......consolidează învăţarea Învăţarea este un act individual. Profesorul poate avea o imagine despre cum trebuie să se înveţe, dar stilurile de învăţare diferă de la o persoană la alta. Într-un mediu democratic, elevilor li se oferă libertatea de a alege cum să lucreze şi, într-o oarecare măsură, ce să înveţe. Probleme precum performanţele slabe sau lipsa motivaţiei sunt deseori reduse dacă elevului i se oferă libertatea de a alege ce şi cum să înveţe şi, atunci când este posibil, cum să fie evaluat. Gustav Trolen ţine un curs de istorie la Tullinge Gymnasium, un liceu din Suedia. Pe durata cursului, au loc trei evaluări. Pentru fiecare evaluare, elevul poate alege fie să scrie o lucrare, fie să dea un test tradiţional cu întrebări şi răspunsuri, fie să susţină un test oral. Există o singură condiţie: cele trei examinări nu pot fi de un singur tip. Cel puţin una trebuie să fie diferită. Această libertate de a alege nu pare să fie mare lucru, dar îl face pe elev să aibă mai multă încredere şi reduce stresul. 3......reduce conflictele Întotdeauna există riscul unui conflict atunci când oamenii petrec mult timp împreună. Diferenţele şi lipsa înţelegerii din cadrul unei şcoli poate duce foarte uşor la intoleranţă, discriminare, intimidare sau chiar la violenţă. Într-un mediu autoritar, unde poziţia socială este mai importantă decât, de exemplu drepturile individuale, oamenii simt nevoia să creeze alianţe pentru a supravieţui, pentru a se proteja sau pentru a beneficia de favoruri. Astfel, se creează mediul perfect pentru discriminare şi intimidare. Dacă reuşiţi să promovaţi sentimentul de respect reciproc, probabil veţi reuşi să transformaţi şcoala într-un loc mai sigur şi mai plăcut. 4...... determină creşterea competitivităţii şcolii Descentralizarea conducerii şcolilor şi competiţia între ele este un fenomen nou în multe şcoli din Europa. Competiţia poate fi acerbă, mai ales în zonele urbane. Mulţi cetăţeni europeni moderni sunt bine informaţi, deseori bine educaţi şi consideră drepturile ca pe un lucru care li se cuvine. Se aşteaptă ca societatea să le respecte dorinţele şi cererile pe care le au cu privire la copiii lor. Copiii nu mai sunt crescuţi în aşa fel încât să respecte necondiţionat autoritatea. Şcolile trebuie să se adapteze la aceste aspecte. Dacă părinţii au impresia că nu sunt trataţi copiii lor cu respectul cuvenit, cel mai probabil devin ostili faţă de şcoală sau, când este posibil, aleg altă şcoală.
- 13. 12 5.....asigură existenţa unei democraţii sustenabile. Copiii nu fac ce li se spune, fac ceea ce văd că facem noi. Nu ajută la nimic să vorbim despre democraţie în şcoli, dacă nu o şi practicăm. Şi nu este de ajuns să îi lăsăm pe elevi să decidă asupra lucrurilor mărunte, precum culoarea pereţilor din clasă când este renovată. Trebuie să li se ofere influenţă, prin urmare să participe cu adevărat la probleme care îi privesc în legătură cu şcoala: metode de predare- învăţare, politica şcolii, planificarea semestrului, probleme legate de buget, de recrutarea personalului. Desigur aceste lucruri nu se fac peste noapte şi nu există metode standard care să se potrivească tuturor şcolilor, dar suntem convinşi că acesta este cea mai bună cale prin care putem pune în practică educaţia pentru cetăţenie democratică în Europa. În capitolele ce urmează, vom detalia beneficiile unei şcoli conduse în mod democratic şi cum modul în care pot fi obţinute acestea – şi altele, precum crearea unui mediu plăcut pentru toată lumea în şcoală – fără teama de haos şi dezordine.
- 14. 13 4. Domenii-cheie pentru guvernanţa democratică a şcolii: o primă analiză Cum poate un director să îşi dea seama în ce stadiu se află şcoala sa din punct de vedere al guvernanţei democratice? În ce măsură şcoala pe care o conduce promovează educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD)? Este posibil să aprecieze cât de departe a ajuns şcoala pe acest drum al democraţiei şi cât de mult mai are de parcurs? O posibilitate de evaluare este să compare un aspect al vieţii şcolare cu cele trei principii ale Consiliului Europei cu privire la ECD (a se vedea anexa II). Aceste principii sunt: • drepturi şi responsabilităţi; • participarea activă; • valorizarea diversităţii. Este clar că unele domenii de activitate şi felul cum sunt ele privite de către şcoală sunt mai importante decât altele, la fel ca şi evaluarea acestora pentru a determina dacă şcoala este democratică - ori merge pe calea democraţiei, ori este pur autoritară. Am identificat patru astfel de domenii-cheie: • guvernanţă, leadership şi responsabilitatea publică; • educaţia bazată pe valori; • cooperarea, comunicarea şi participarea: competitivitatea şi autodeterminarea şcolii • disciplina elevilor. Consiliul elevilor a Şcoala Wolverhampton, Marea Britanie Este normal ca şcolile să considere că sunt alte aspecte la fel de importante sau mai importante, dar acestea patru au fost aleste deoarece acoperă o gamă largă de situaţii. Felul în care o şcoală este guvernată, modul în care promovează responsabilitatea arată măsura în care funcţionează democratic. Similar, dacă suntem de părere că educaţia promovează (sau ar trebui să promoveze) valori, atunci acestea trebuie înrădăcinate în valorile democratice dacă şcoala vrea într-adevăr să promoveze ECD: de aici se creează al doilea domeniu-cheie. Al treilea domeniu-cheie pare să fie un amalgam de teme, dar ele sunt interconectate. Co-operarea şi comunicarea sunt legate de modul în care şcoala funcţionează şi reacţionează în raport cu comunitatea pe care o serveşte, dar în acelaşi timp cu elevii, motivul pentru care există, şi cu părinţii, care sunt părţi implicate. Cooperarea şi comunicarea au legătură şi cu modul în care şcoala devine un partener activ cu celelalte organizaţii: de exemplu, mediul de afaceri local este privit doar ca o sursă de venit sau se poate
- 15. 14 crea o relaţie de lungă durată în care şi şcoala şi mediul de afaceri au de câştigat? Competititivitatea şi auto-determinarea şcolii sunt concentrate în acelaşi domeniu-cheie deoarece eforturile spre ameliorarea educaţiei, la nivel european (combinate, în unele ţări, cu un climat de stimulare a competiţiei dintre şcoli), pot acţiona, dacă nu sunt corect gestionate, în defavoarea cooperării şi comunicării democratice. În acest context, aprecierea unei şcoli va lua probabil în calcul măsura în care poate crea un echilibru între cooperare şi competiţie. Desigur, democraţia ne pune în faţa acestor contradicţii în loc să le ascundă sau să le permită transformarea în conflicte inter-umane. Ca şi domeniu-cheie IV, am ales disciplina elevilor (sau mai degraba indisciplina), deoarece reprezintă o preocupare pentru foarte multe şcoli şi, în general, pentru tot sistemul educaţional din Europa. S-a creat o neînţelegere, adesea alimentată de media, că o şcoală democratică este incompatibilă cu disciplina. Spre deosebire de primele trei domenii-cheie care sunt formate din teme, acest al patrulea domeniu este singular: de aceea este cel mai simplu de folosit atunci când vrei să identifici propriile domenii-cheie şi să le analizezi. Ar fi simplist să pretindem că şcoala este fie în totalitate democratică, în toate domeniile-cheie, plus altele identificate de fiecare şcoală în parte, fie un loc neprielnic unei conduceri democratice. Democraţia este deseori descrisă ca o călătorie, iar o şcoală care doreşte să pornească pe acest drum va afla că, în unele aspecte, democraţia a progresat enorm, pe când în altele este abia la început. Este un lucru natural şi nu un motiv de disperare! Dimpotrivă, faptul că nivelul de democraţie nu este uniform, ar trebui să reprezinte un motiv de încurajare pentru a aborda acele aspecte în care lipseşte sau este abia la început. Această analiză a fiecărui domeniu în relaţie cu cele 3 principii pentru ECD este făcută sub forma unui tabel. Pentru a putea măsura fiecare din cele 4 domenii din perspectiva celor 3 principii, am încercat să identificăm 4 stadii ale drumului spre democraţie şi să descriem câteva caracteristici pentru fiecare în parte, ilustrându-le cu comentarii care pot fi auzite de obicei în şcoli. Primul pas descrie întotdeauna un caz în care o şcoală nu a pornit pe drumul democraţiei şi promovează încă vechi valori autoritariste. Al patrulea stadiu prezintă o şcoală unde practica şi valorile democratice s-au infiltrat în toate aspectele vieţii şcolare. Ar putea o şcoală aflată în stadiul IV să fie considerată o şcoală bună? Noi credem că da. Putem spune că scopul unei şcoli într-o societate democratică este acela a le oferi copiilor posibilitatea să îşi maximizeze potenţialul - din punct de vedere academic; să îşi dezvolte abilităţi de viaţă şi capacitatea de a-şi îndeplini rolul într-o societate democratică. Cu toate astea, dacă o şcoală este bună din punct de vedere academic, dar eşuează în celelalte două aspecte, atunci nu poate fi considerată o şcoală bună. Este poate semnificativ de observat că pe măsură ce se avansează spre stadiul IV componentele din tabel se unesc. Pe măsură ce am avansat cu analiza, am observat că odată ce şcoala progresează pe acest drum, modul său de operare devine mai consistent. Nu ar trebui să fim surprinşi de acest lucru. Descriptorii folosiţi în tabel sunt formulaţi succint. Odată ce aţi parcurs toate cele 4 tabele şi le-aţi corelat la propriile experienţe din şcoală, va trebui să trecceţi la următorul capitol, unde valorile şi comportamentele care caracterizează fiecare domeniu şi fiecare principiu sunt analizate mai în profunzime.
- 21. 20
- 22. 21 5. Care este poziţia mea? Valori şi comportamente Indiferent de valorile şi principiile care ar putea fi enumerate în legislaţie sau în documente, ceea ce conteaza cel mai mult este comportamentul directorului. De obicei, atunci când vizitezi o şcoală pentru prima dată, îţi poţi da seama care este nivelul de democraţie observând afişajul, tonul mesajelor de pe tablă, felul în care eşti tratat de elevii şi de profesorii care te întâmpină, starea pereţilor şi a mobilierului, relaţiile inter-umane din curtea şcolii şi din afara sălii de curs şi multe alte detalii. Modul în care directorul, elevii şi profesorii îşi împart responsabilitatea se reflectă în comportamentul lor. Acest capitol oferă exemple despre cum valorile, în special valorile ECD, afectează guvernanţa şi viaţa zilnică din şcoală. 5.1 Guvernanţă, leadership, management şi responsabilitate publică Stadiul 1 Conducătorul se vede pe sine ca responsabil doar în faţa autorităţilor (tipul birocrat). Este autoritar (nu consultă pe nimeni). Responsabilităţile sunt delegate fără libertate de acţiune. Conducatorul îşi asumă toată răspunderea în mod eroic. Conducatorul recunoaşte diversitatea, dar nu ştie să o valorifice. Legislatia naţională, conducerea şcolii, sindicatele, elevii si părinţii, comunităţile locale, toate acestea cer dreptul de a conduce şcoala şi, uneori, intră in conflict. Cui îi acordă liderul şcolii prioritate atunci când cererile sunt incompatibile? În primul rând, liderul este responsabil în faţa autorităţilor la nivel înalt. La şcoală, este văzut ca reprezentant pentru consiliul şcolar şi/sau pentru stat şi este respectat pentru poziţia pe care o deţine. La nivelul acesta, împărţirea puterii nu intră în discuţie. Nu se consideră că ar fi necesară consultarea elevilor ori a personalului înainte de a lua decizii, în special dacă regulile sunt clare şi uşor de interpretat. Dacă liderul şcolii foloseşte o sugestie de la cei care se află sub autoritatea lui/ei, o va prezenta ca fiind a lui/ei. O parte din sarcinile rutiniere pot fi delegate, dacă există reguli clare ce trebuie urmate. Controlul este foarte important. Responsabilitatea şi conducerea nu pot fi împărţite. Directorul îşi asumă responsabilitatea deplină pentru toate activităţile şi deciziile din şcoală. De asemenea, este pregătit să-şi asume întreaga vină în caz de eşec. Şcoala este întotdeauna reprezentată de director. Diversitatea este una dintre problemele din societatea moderna. Este important să ştii cum să procedezi cu persoanele şi cu problemele acestora, respectând regulile şi regulamentele existente, fără a face diferenţe. Comentarii caracteristice: Eu sunt şeful! Eu ştiu mai bine. Poate e mai uşor să acţionăm cum sugerezi, dar regulile sunt foarte clare în aceasta privinţă. Mă văd ca şi personificare a tot ceea ce şcoala susţine! Stadiul 2 Conducătorul este oarecum conştient de părţile implicate şi de eventualele efecte negative asupra acestora. Conducătorul îi informează pe ceilalţi înainte de a aplica deciziile. Există o oarecare libertate de acţiune, dar bine controlată, cu scopul asigurării bunei funcţionări a instituţiei. Responsabilitate retorică, dar fără acţiune - duce greutatea în mod eroic şi cu o notă de dramatism. Conducătorul conştientizează genul şi diveritatea, dar nu ia măsuri să le valorifice. Conducerea autoritară aşa cum este prezentată in Stadiul 1 apare din ce in ce mai rar în Europa modernă. La stadiul 2 , vom vedea că este încă foarte important să fii loial autorităţilor, dar există unele încercări
- 23. 22 de a diminua efectele regulamentelor generale asupra persoanelor vulnerabile, deşi nu vei auzi niciodată un lider să iniţieze un comentariu negativ asupra unei directive noi de la autoritaţile mai înalte. Liderul sesizează avantajele unei bune relatii cu partile interesate şi vede informaţiile ca pe o modalitate de comunicare. Dar, în mare parte, este vorba despre o comunicare într-o singură direcţie şi scopul este ca părţile implicate să accepte mai uşor deciziile luate de director sau de alte instituţii. La acest nivel, pentru lider este prea riscant să împartă responsabilitatea, din moment ce părţile interesate prezintă atâtea semne de comportament iresponsabil! Criticismul este văzut mai degrabă ca o tulburare a rutinei de bună funcţionare decât ca un punct de plecare pentru îmbunătăţire, aşadar este mai sigur să depui eforturi pentru a întări loialitatea oamenilor faţă de sistem. Aşadar, este important să dai impresia de toleranţă. In acelaşi timp, diversitatea este văzută ca o deviere de la normă: a face faţă diversităţii înseamnă, de fapt, să creezi un grad mai mare de conformitate. Comentarii caracteristice: Acest lucru a fost deja decis. Următoarea întrebare? Nu pot înţelege de ce nu le place această nouă procedură. Am descris-o în detaliu la ultima noastră întâlnire. Nu pari a fi de acord. Poate nu m-am exprimat destul de clar. Stadiul 3 Aici au fost făcuţi unii paşi pentru a introduce modul democratic de guvernanţă: Conducătorii pun nevoile părţilor implicate pe acelaşi plan cu cele ale autorităţilor şi formează alianţe cu diferite grupuri. Li se oferă libertate deplină celor responsabili, dar numai în aspecte secundare/ periferice. Scopul este asigurarea bunei funcţionări a instituţiei. Conducătorul lucrează împreună, împărtăşeşte responsabilităţile, dar numai pe cele din ariile uşoare (festivaluri, activităţi extra- curriculare). Conştientizează diveritatea; acţionează în cazuri uşoare (publicaţii ale şcoli); există reguli împotriva discriminării, există o recunoaştere a diversităţii religioase, sunt promovaţi cei cu nevoi speciale pentru a avea şanse egale. Însă predarea şi curriculumul nu iau foarte mult în seamă diversitatea. Angajamentul dumneavoastră este în primul rând asupra valorilor fundamentale, cum ar fi drepturile omului. Conducerea se axează pe obiective, nu neaparat pe reglementări. Deciziile importante sunt luate numai dupa ce sunt consultaţi cei afectati. În măsura în care este posibil, deciziile sunt bazate pe consens. Liderii din şcoli şi personalul arată, prin cuvinte şi acţiuni, că părerile elevilor sunt luate în considerare. Încrederea este un cuvânt cheie. Regulile şi rutina sunt exprimate mai degrabă în termeni de responsabilităţi, decât de interdicţii. De asemenea, directorii consideră că este esenţial să îi convingi pe elevi de cât de importantă este democraţia. O modalitate este să le acorzi elevilor autoritatea de a decide, cel putin în domenii mai uşoare. De asemenea, liderul şcolii este atent să nu ofere prea multă putere elevilor şi personalului. Respectul pentru diversitate este luat ca atare. Diversitatea este acceptată şi sunt luate diverse măsuri pentru o mai bună înţelegere şi compensare. Comentarii caracteristice: Inainte să renovăm curtea şcolii, trebuie să ne consultăm cu elevii. Ei sunt experţii în această privinţă. Reprezentanţii din consiliul şcolar vor prezenta o propunere pentru noul regulament şcolar la următoarea întâlnire cu personalul. Sunt chiar dornici să afle părerea voastră. Să ajungi cu şcoala la nivelul 3 nu este nici riscant, nici prea dificil. Trebuie să îi sprijiniţi pe toţi aceia care doresc să participe la acest proces de democratizare, trebuie să credeţi în valorile democratice şi să vedeţi elevii ca pe nişte subiecţi care au dreptul de a fi respectaţi, nu ca pe nişte cutii goale pe care trebuie să le umpleţi cu competenţe folositoare (sau ca pe nişte obiecte drăguţe ce pot fi modelate după
- 24. 23 voinţa dvs., nu a lor. Această abordare este una dintre cele mai ademenitoare căi de a submina puterea copilului sub aparenţa îngrijirii şi bunăvoinţei). Stadiul 4 Conducerea încearcă să obţină consensul, să dezvolte încrederea între diferitele nivele, recunoaşte interesele părţilor implicate şi îşi foloseşte experienţa pentru a influenţa deciziile politice. Consultările – formale sau informale - asigură un flux de informaţii bine structurat. Împărţirea responsabilităţilor se face chiar şi în ariile mai dificile (bugetul, curriculum, planificările strategice, programele de pregătire pentru profesori, evaluare, predare etc.) Conducărul se asigură că diversitatea este văzută şi utilizată ca un bun al şcolii. Diversitatea oferă elevilor un plus de competenţă şi face şcoala mai atrăgătoare (are un statut mai bun). Acţiunile pozitive permit accesul total şi participarea grupurilor vulnerabile. Odata ce aţi ajuns cu şcoala la nivelul 3, veţi observa că unele schimbări pe care le-aţi făcut au fost în mare parte ”cosmetice”, chiar dacă satisfacţia profesională a personalului şi elevilor a crescut, iar vandalismul s-a redus. Ceea ce trebuie să faceţi în continuare este să lucraţi sistematic cu valori precum respect reciproc, drepturi şi responsabilitaţi si, mai presus de orice, încredere. Încrederea este, probabil, unul dintre elementele absolut necesare pentru a ajunge la guvernanţa democratică a şcolii. Sistemele noastre de educaţie au fost şi sunt caracterizate de neîncredere: • neîncrederea în capacitatea elevilor de a deveni responsabili pentru propria învăţare; • neîncrederea în capacitatea profesorilor de a avea rezultate bune într-un climat deschis, caracterizat prin mai multă libertate şi autonomie în ceea ce priveşte curriculumul; • neîncrederea în capacitatea şcolii de a crea un mediu democratic prin mai multă autonomie; • neîncrederea în instituţiile de educaţie care nu sunt reglementate prin curriculum şi reguli prescrise. Reformarea şi reinventarea şcolii drept comunitate de învăţare este posibilă numai dacă încrederea devine un principiu al sistemului de învăţământ şi un semnal vizibil de la cei decidenţii la nivel înalt către şcoli şi către practicienii din educaţie. De asemenea, trebuie să priviţi viitorul cu optimism. Munca dvs. ar trebui să fie centrată pe proces, cu într-o abordare pe termen lung. Perspectiva trebuie extinsă şi către altă direcţie: ca lider al şcolii, vă consideraţi un factor important în societate, nu numai în şcoală. La nivelul 4, şcoala este văzută ca un susţinător important al valorilor democratice. Este o şcoală deschisă, care comunică periodic cu autorităţile superioare pentru a le oferi o bază pentru deciziile viitoare. În şcoală, schimbările majore din orice domeniu sunt rareori împotriva voinţei majorităţii. Compromisul, perioadele de testare şi reconsiderările sunt proceduri normale. Regulile şi regulamentele sunt stabilite de către cei care sunt implicaţi/ vizaţi. Responsabilitatea conducerii este de a contribui cu expertiză profesională şi, ca toată lumea, cu opinii şi experienţe personale. Autoritatea conducerii se bazează pe competenţe profesionale şi personale, nu pe ierarhie. Este important să preţuieşti toate competenţele care se găsesc în organizaţie şi la nivelul părţilor interesate din comunitate. Este considerat un merit suplimentar ca elevii şi personalul să ia parte în mod activ la conducerea şcolii. Elevilor care fac parte din consiliul şcolii li se oferă pregatire specială în privinţa procedurilor acestui for. De asemenea, primesc, uneori, şi un buget propriu. Conducerea valorifică şi promovează diversitatea din motive ideologice şi strategice. O atmosferă internaţională în şcoli le oferă elevilor o abilitate în plus, abilitate pe care nu o pot dobândi în contexte omogene şi izolate. Comentarii caracteristice: Şcoala ar trebui să fie un loc unde experimentezi toate părţile democraţiei. Vrem să creăm cetăţeni activi care acţionează într-un mod constructiv în loc să se plângă pur şi simplu. Elevii sunt cei mai buni experţi când vine vorba de propriul mod de învăţare.
- 25. 24 Tinerii nu sunt atât de diferiţi de adulţi, dar sunt mai tineri, aşadar pot vedea lucrurile din altă perspectivă. 5.2 Educaţia bazată pe valori Scopul şcolii nu este doar de a transfera cunoaştere de la o generaţie la alta; cele mai multe curricula naţionale exprimă un set de valori esenţial pentru societatea în cauză. Cel mai bun exemplu este Legea educaţiei din Suedia: „misiunea sistemului de educaţie este să ofere copiilor şi tinerilor cunostinţe şi competenţe, iar împreună cu părinţii să promoveze dezvoltarea armonioasă a acestora ca persoane responsabile şi membri ai comunităţii”. Aşadar, cât de evidente sunt principiile democratice şi valorile drepturilor omului în programul zilnic din şcolile noastre? Comportamentul conducerii şcolii şi al personalului dezvaluie mai multe lucruri despre valorile dominante decât documentele oficiale. Stadiul 1 În curriculum, nu se regăsesc principiile ECD/EDO. Conţinutul învăţării este decis în totalitate de către autorităţi. Metodele de predare sunt alese de profesori. Curriculumul urmăreşte să uniformizeze. Manualele şcolare arată că opinia generală este cea corectă, pe când valorile minorităţilor reprezintă nişte abateri de la normă. Fetele nu sunt încurajate în domeniile tradiţional considerate ca fiind specifice băieţilor. În acest stadiu, transferul cunoştinţelor şi competenţelor, precum cititul şi scrisul, sunt considerate principala misiune a şcolii. Cunoşterea este predominant enciclopedică. Ordinea şi stabilitatea sunt văzute ca valori importante în interiorul şi în afara şcolii şi se doreşte o societate omogenă. O modalitate bună de a transmite aceste valori şi această perspectivă despre cunoaştere este de a avea un orar strict care nu lasă loc pentru activităţi extra-curriculare sau pentru noi materii. Se deviază foarte puţin de la curriculumul naţional. Fenomenele moderne de care elevii sunt interesaţi sunt considerate mai puţin importante sau cu un status academic scăzut, aşa cum este cunoaşterea mediului şi istoriei locale. Manualele şcolare ar trebui să prezinte societatea aşa cum este ea. Nu este de datoria şcolii să încerce să schimbe valorile comune. Cuvinte ca “normal” sau “natural” sunt folosite atunci când sunt descrise comportamentele dominante sau grupurile majoritare. Şcoala se axează mai mult pe predare decât pe învăţare. Elevii nu sunt văzuti ca fiind capabili să îşi aleagă propria lor modalitate de a învăţa, iar profesorul face planificarea activităţilor fără a-i consulta. Eficacitatea este importantă. Cu cât elevii sunt mai omogeni, cu atât este mai usor să predai. Comentarii caracteristice: Copii nu sunt educaţi corespunzator. Nu arată deloc respect! Prea puţine filme şi programe TV au emisiuni cu scop cultural. Nu este nevoie să aducem aceste lucruri în învăţământ. Trebuie să avem grijă de patrimonial nostru cultural. Stadiul 2 Valorile ECD/EDO se regăsesc în curriculum, dar nu în termeni imperativi. Elevii au posibilita- tea de a-şi exprima opiniile. Elevilor pot alege într-o oarecare măsură cum să lucreze, dar profesorul decide cât şi când pot opta. Sunt recunoscute nevoile speciale. Originile culturale diferite sunt văzute ca un handicap ce poate fi remediat. Sunt luate unele măsuri pentru a face faţă diversităţii. Pot fi folosite diferite manuale şcolare, dar părţile care nu sunt în acord cu norma dominantă sunt ignorate. Înscrierea la şcoală a copiilor aparţinând grupurilor minoritare este afirmată, fără măsuri de sprijinire a incluziunii. În stadiul 2, veţi observa o schimbare de atitudine, o anumită deschidere către valorile democratice şi drepturile elevilor prevăzute în documentele oficiale. Părerile elevilor sunt luate în considerare atunci când este în beneficiul porofesorilor. Elevii ar putea veni cu exemple din viaţa reală ce pot fi aplicate în
- 26. 25 ceea ce se studiază la şcoală. Sunt folosite domeniile lor de interes, dar numai atunci când sunt favorabile profesorului şi numai ca un adaos la un plan dat sau ca un mijloc de creştere a motivaţiei. Modalitatea de predare aleasă de profesor trebuie respectată. Profesorii au competenţe profesionale, în timp ce elevii nu au. Când li se dă elevilor libertatea de a alege, scopul principal este de a-i face să lucreze cu plăcere ceea ce profesorul a tabilit. Este important să se evidenţieze pe cât posibil diferenţele culturale sau de alt tip. Scopul măsurilor luate este adaptarea la majoritate, nu includerea minorităţilor. Majoritatea valorilor încă reprezintă etalonul societăţii. Şcoala face eforturi pentru eliminarea obstacolelor fizice şi pentru depăşirea unor dizabilitati de învăţare. Diversitatea culturală/ socială/ etnică este ignorată pe cât de mult posibil. Stabilitatea este importantă şi mai usor de păstrat într-o societate omogenă. Noile categorii de elevi şi de personal pot afecta stabilitatea, prin urmare, chiar dacă este acceptată înscrierea elevilor din grupurile minoritare, nu se iau măsuri pentru a extinde baza de recrutare. Comentarii caracteristice: Inainte de a-şi cere drepturile, elevii ar trebui să arate că ştiu să îşi asume responsabilităţi. Democraţia este predată la ştiinţele sociale şi la istorie. Eu ştiu cel mai bine. Elevii din alte culturi sunt interesanţi. Hai să vedem şi partea feminină a acestui lucru. Stadiul 3 Stadiul 3 marchează o adevărată schimbare. Aici, comportamentul se află în mai mare concordanţă cu valorile exprimate în documente. Valorile ECD/EDO sunt prezentate în primul paragraf din curriculum ca fiind fundamentale pentru orice fel de educaţie. Politicile şcolilor subliniază importanţa respectării drepturilor omului. Profesorii sunt încurajaţi să- i implice pe elevi în procesul de predare. Profesorii şi elevii lucrează împreună. Este loc pentru opţiuni individuale. Curriculumul este potrivit pentru toţi. Nu sunt permise manualele care prezintă abordări diferite de cele general acceptate. Caracteristicile culturilor minorităţilor sunt sărbătorite prin organizarea de festivaluri. Problemele de gen sunt constant urmărite. Pentru cei aflaţi în stadiul 3, valorile precum drepturile omului le ghidează activitatea zi de zi. Democraţia nu este studiată ca materie separată, ci este practicată în diferite situaţii. Gândirea critică şi analitică sunt abilităţi importante şi pot fi învăţate prin studierea mai multor materii. Profesorii şi directorii şcolilor nu sunt sclavii curriculumului. Când se stabilesc materiile de studiu şi când se planifică activităţile, interesele şi nevoile elevilor sunt luate în considerare. Regulie sunt deschise şi nu foarte detaliate. Drepturile sunt întotdeauna conectate cu responsabilităţile. O şcoală cu un nivel ridicat de democraţie unde gradul de împuternicire a personalului şi elevilor este mare, nu este o şcoală fără reguli. Conducerea şi personalul valorifică diveristatea şi o folosesc pentru a dezvolta abilităţile sociale ale elevilor şi pentru a le lărgi cadrul de referinţă. În loc să foloseacă cuvinte precum normal şi natural pentru a descrie cultura dominantă şi ciudat pentru a caracteriza minorităţile, profesorii au grijă să descrie diversitatea în termeni egali. Comentarii caracteristice: Suntem onoraţi că părinţii ne-au încredinţat sarcina educării copiilor lor. Suntem aici pentru elevii noştri. Globalizarea este abia la început. Elevii noştrii vor fi mai bine pregătiţi decât mulţi alţii pentru a trăi în societate.
- 27. 26 Stadiul 4 Valorile ECD/EDO nu numai că sunt scrise în curriculum, dar reprezintă elementul fundamental şi central în funcţionarea şcolii. Etica şcolii se vede prin egalitatea şi respectarea drepturilor omului – conducerea şcolii inspiră democraţie şi respect. Elevii ştiu care le este cel mai potrivit stil de învăţare. Liderii şcolii sunt deschişi faţă de diveritate prin declaraţii, dar şi prin acţiuni. Atunci când nu sunt disponibile manuale imparţiale, şcoala elaborează propriile materiale. A face faţă diversităţii înseamnă că dai dovadă de o competenţă în plus, atât din partea profesorilor, cât şi din partea elevilor. La acest nivel nu mai este nevoie să vorbim despre valori specifice. Educaţia pentru cetăţenie democratică şi drepturile omului deja a pătruns în viaţa şcolară. Orice semn de lipsă de respect sau tendinţe lipsite de etică sunt luate în serios. Modul de predare este evaluat sistematic de către elevi. De asemenea, elevii îşi evaluează propria activitate. Şcoala investeşte timp şi resurse pentru a învaţa din şi despre diversitate. Perspectiva asupra viitorului este una optimistă. Comentarii caracteristice: Încă nu realizez cât de sensibili şi de maturi sunt elevii. Ce diferenţă este faţă de perioada în care am fost eu la şcoală. Când elevii noştrii pleacă de la şcoală, ştiu deja ce este mai bine pentru ei şi pentru cei din jurul lor. Au spirit critic şi nu sunt uşor de manipulat. Avansăm, dar tot mai sunt multe lucruri de învăţat. 5.3 Co-operarea, comunicarea şi implicarea: competitivitatea şi auto-determinarea şcolii Cooperarea, comunicarea şi implicarea sunt valori esenţiale pentru o şcoală care vrea să educe elevii pentru a deveni cetăţeni democratici. Pentru a funcţiona, democraţia are nevoie de comunicare bună. Prin definiţie, cetăţenii activi trebuie să fie implicaţi şi să dobândească abilităţile de cooperare, negociere şi concesie. Odată cu drepturile, vin şi responsabilităţile. O astfel de responsabilitate se referă la necesitatea de a fi un participant activ, iar alta la a manifesta toleranţă ca parte a preţuirii diversităţii: aşadar, încă o dată se poate observa interrelaţionarea celor trei principii ale Consiliului Europei pentru ECD. În mod obişnuit, ne asteptăm ca aceste valori sa fie vizibile şi tangibile în modul de funcţionare al şcolii. Aşa cum cetăţenii activi sunt implicaţi în comunitatea în care trăiesc, aşa şi elevii trebuie să se implice în mod activ în comunitatea şcolii democratice. O şcoala care pretinde a fi democratică trebuie să fie activ implicată în comunitate. Dar există forţe care pot acţiona împotriva implicării active în comunitate. Este adevărat că s-a acordat şcolilor un anumit grad de autonomie. Discuţia de mai devreme din domeniul-cheie 1 se referea la măsura în care directorul trebuie să acţioneze în interesul cel mai bun al şcolii, pentru elevi şi alte parţi interesate, uneori atenuând efectul presiunilor exterioare dinspre societate şi autorităţi. Aşadar, va veni o vreme când şcoala va trebui să se apere in faţa presiunilor venite din partea comunitaţii, pe care le conideră a fi împotriva intereselor sale. Probabil este o tensiune normală, prezentă mereu într-o democraţie, trecând uneori neobservată. Cu toate acestea, în multe ţări din Europa există o mare presiune asupra şcolilor să funcţioneze într-o piaţă a educaţiei. Forţa pieţei şi competitivitatea dintre şcoli sunt văzute ca unelte puternice pentru ameliorare şi pentru creşterea standardelor.
- 28. 27 Stadiul 1 Şcoala trebuie să îşi demonstreze că este mai bună decât alte şcoli, iar elevii trebuie să fie la înălţime. Conducerea se axează în mod special pe interesele şi buna funcţionare a şcolii, lucruri care au prioritate. Şcoala nu încurajează implicarea părinţilor şi nici nu îi consultă. Instituţia este expertul. Şcoala îi informează pe părinţi cu privire la propria agendă. Nu este încurajată implicarea celor din afara şcolii. Alte instituţii sunt văzute drept concurente. Bunele practici nu sunt popularizate. Conducerea consideră că nu este datoria şcolii să promoveze egalitatea de gen; fetele trebuie să lupte pentru asta. Minorităţile şi grupurile aflate în dezavantaj sunt văzute ca o ameninţare, deoarece pot scădea standardele. Presiunea de a concura şi de a depaşi competitorii pot conduce şcoala către o formă de izolare şi protecţionism care nu îşi au locul într-o democraţie sănătoasă. Sub această presiune, şcoala ar putea vedea rezultatele bune obţinute de elevi nu ca pe un obiectiv important, ci mai degrabă ca pe un mijloc pentru supravieţuirea instituţiei: în astfel de circumstanţe, şcoala va prefera elevii predictibili, sârguincioşi, în detrimentul celor din medii defavorizate sau din grupuri minoritare, care ar putea afecta performanţele sale la evaluări şi, implicit, statutul său. Aceeaşi presiune ar putea să descurajeze şcoala în împărtăşirea practicilor bune şi a experienţei acumulate. Dacă strategiile sale didactice se dovedesc a fi de succes, ar putea exista tendinţa de a le ţine secrete: profesorii din alte şcoli ar deveni mai degrabă concurenţi decât colegi. În aceste condiţii, relaţiile cu alte organisme sau persoane fizice, companii sau ONG-uri din afara şcolii ar fi iniţiate doar pentru a obţine anumite avantaje materiale pentru şcoală, şi nu pentru a forma un parteneriat autentic sau pentru a coopera. Aşadar, din diverse motive, dorinţa unei şcoli pentru autodeterminare poate provoca mai degrabă regresul, decât avansarea către democraţie. În stadiul întâi, întâlnim o mentalitate specifică unei stări de asediu. Interesele instituţiei sunt extrem de importante, iar influenţele externe (inclusiv din partea părinţilor) nu pot face decât rău: în cel mai bun caz, sunt ignoranţi faţă de nevoile şcolii şi nu cunosc adevaratele ţeluri, iar în cel mai rău caz, ar putea deveni competitori care ar profita de pe urma punctelor slabe ale şcolii. Elevilor înşişi ar trebui să li se amintească că şcoala lor este cea mai bună şi că trebuie să se ridice la înălţimea ei. Diversitatea nu reprezintă un subiect de discuţie. Nu este responsabilitatea şcolii de a ajunge la grupurile dezavantajate şi la minorităţi: în plus, aceşti copii ar putea avea un efect negativ asupra performanţelor academice ale şcolii, afectându-i statutul. Comentarii caracteristice: Interesul şcolii este prioritar. Elevii ar trebui să se ridice la standardele şcolii: nu putem pierde timp şi energie cu cei care nu fac faţă. Nu avem nevoie de implicarea altor persoane: şcoala ştie mai bine. Stadiul 2 Reuşita elevilor este un mijloc de creştere a prestigiului şcolii. Şcoala admite că face parte dintr-o comunitate mai largă, dar cu puţine angajamente sau deloc. Şcoala ştie că este acolo pentru elevi şi, într-o oarecare măsură, pentru părinţi, dar nu îi consideră parteneri. Elevii şi părinţii sunt recunoscuţi ca părţi impli- cate, dar ca subiecţi, nu ca participanţi. Şcoala acceptă parteneriate cu alte organizaţii, dar cu suspiciune şi cu scopul de a obţine sprijin material. Şcoala este pregătită să difuzeze bune practici, dar pentru a-şi creşte prestigiul. nu de dragul schimbului de experienţă. Şcoala este pasivă cu privire grupurile minoritare sau vulnerabile; consideră că este responsabilitatea lor să se implice, dacă doresc. În stadiul al doilea, şcoala este probabil nerăbdătoare să demonstreze că îşi joacă rolul în societate. Este mulţumită că grupurile din comunitate folosesc unele facilităţi ale sale. Comunicarea cu părinţii este
- 29. 28 importantă. Conducerea şcolii vrea ca părinţii să fie informaţi despre ce se aşteaptă de la ei, dar nu îi consultă. Dacă eşti din fire un antrepenor, vei dori să ai contacte cu firmele locale - ideea că o firmă locală ar putea să sprijine şcoala din punct de vedere financiar este atractivă, atât timp cât firma nu cere nimic în schimb. Directorul este mândru de ideile sale pedagogice care au fost puse în practică şi s-au demonstrat eficace - publicitatea obţinută în acest fel poate ajuta la creşterea prestigiului şcolii. Cu toate astea, nu vrea să dea prea multe detalii – de ce ar dezvălui cheia succesului, când şcoala vecină a avut rezultate destul de bune anul trecut. Este mulţumit că elevii din grupurile minoritare vin să se înscrie la şcoala sa, dar ar trebui avertizaţi cât de mult vor fi nevoiţi să muncească pentru a se integra. Comentarii caracteristice Ne asigurăm că părinţii ştiu la ce să se aştepte. Şcoala este aici pentru tine, nu o dezamăgi. Sponsorizările sunt binevenite. Le urăm bun venit elevilor silitori din grupurile minoritare. Stadiul 3 Profesorii şi elevii sunt presaţi să obţină rezultate bune, pe de o parte , pentru binele elevilor, pe de altă parte, pentru a face faţă competiţiei. Şcoala este implicată şi sprijină activităţile comunităţii, dar nu implică comunitatea în acţiunile sale interne. Există o legătură permanentă cu părinţii. Şcoala este interesată şi dornică să le asculte părerile. Există un puternic flux de informaţii dinspre şcoală şi părinţii sunt încurajaţi să îşi exprime opiniile. Şcoala are parteneriate cu diferite organizaţii care sunt invitate ca oaspeţi, dar mai ales ca experţi, pentru prezentări sau pentru a-i sfătui pe elevi. Şcoala împărtăşeşte experienţa sa cu celelalte şcoli şi organizaţii. Şcoala face eforturi mari pentru a recruta elevi şi profesori din grupurile minoritare sau cu nevoi speciale şi încearcă să îi asimileze în cadrul şcolii. În acest stadiu, veţi fi foarte mândru de cât de departe a ajuns şcoala în comunitate. Este foarte bine să vedeţi că atât de mulţi elevi se implică în diferite forme de muncă în folosul comunităţii - petrecerile de Crăciun pentru bătrâni sunt minunate! Doriţi să aflaţi părerea părinţilor cu privire la educaţia oferită copiilor lor – ce păcat că multe dintre ideile lor nu sunt aplicabile. Cu toate acestea, discuţiile sunt plăcute... Un alt punct forte îl reprezintă invitarea părinţilor, firmelor locale şi liderilor comunităţii pentru a împărtăşi elevilor din cunoştinţele şi experienţa lor. Este bine, de asemenea, că au loc întâlniri periodice cu profesorii din alte şcoli din zonă, pentru a face schimb de experienţă. Şcoală încurajează înscrierea elevilor din grupuri minoritare şi/sau defavorizate şi îi ajută să se adapteze. Comentarii caracteristice Primim mulţi vizitatori în şcoală. Părinţii sunt bineveniţi, de asemenea. Încurajăm diversitatea. Avem aşteptări mari de la elevi şi suntem mândri de reuşitele lor. Stadiul 4 Elevii obţin rezultate bune, în special, pentru ei, dar şi pentru şcoală şi pentru comunitate. Conducerea consideră că toţi cei interesaţi şi comunitatea în ansamblu contribuie la dezvoltarea şcolii şi invers. Şcoala îi consideră pe cei implicaţi şi pe parteneri drept colaboratori valoroşi, dar şi potenţiali beneficiari. Mai mult decât un parteneriat, este un adevărat angajament democratic. În acest domeniu-cheie, cele trei principii ale ECD se suprapun într-o măsură mai mare - atunci când valori precum cooperarea, comunicarea şi implicarea sunt asimilate de şcoală, neutralizează efectele
- 30. 29 negative ale concurenţei. La acest stadiu, lucrurile se îmbină. Aşa cum arată şi tabelul, vizitatorii şcolii sunt parteneri în activităţi comune, în beneficiul tuturor. Implicarea în comunitate şi implicarea comunităţii în şcoală sunt văzute ca o relaţie bidirecţională, cu avantaje reciproce. Şcoala are încredere că elevii vor obţine performanţe mari, iar această încredere este recompensată prin statutul pe care îl obţine instituţia, fără a fi însă motivaţia principală, întrucât şcoala este conştientă că există şi funcţionează pentru elevi şi pentru comunitate. Comentarii caracteristice Ne priveşte pe toţi. Lucrăm împreună; noi oferim şcolii şi şcoala ne răsplăteşte. Şi uite cât de bine se descurcă elevii noştri la examene! 5.4. Disciplina elevilor Consiliul elevilor, Wolverhampton Grammar School Disciplina rămâne marea îngrijorare a şcolilor şi a profesorilor care nu pot vedea unde îi duc paşii spre democraţie. Se tem că elevii, odată având dreptul la opinie, vor fi greu de disciplinat. Vor avea de comentat la fiecare regulă, vor submina autoritatea şcolii şi va fi haos. Experienţa democratică este exact opusă, dar nu asta discutăm aici. Acest tabel separă cele trei principii într-o măsură mai mică faţă de celelalte domenii-cheie, deoarece aici toate acţionează împreună. Aici, cele patru stadii sunt într-adevăr predictibile, pentru că vin după explorarea celorlalte trei domenii- cheie. Stadiul 1 Conducerea şcolii stabileşte şi aplică regulamentul - chiar şi atunci când elevii se împotrivesc sau chiar se resemnează. Regulile sunt reguli şi nu se face nici o excepţie pentru diferitele culturi, pentru nevoile speciale sau pentru trecutul elevilor. În acest prim stadiu, şcoala stabileşte toate regulile. Profesorii (sau mai degrabă conducerea şcolii) ştiu cel mai bine. Nu există discuţii pe această temă. Nu există scuze (precum “diferit”) pentru a nu respecta regulile. Comentarii caracteristice Fă cum ţi se spune; altfel…! Nu îmi pasă cine eşti, ştii care sunt regulile. Stadiul 2 Conducerea şcolii stabileşte şi aplică regulamentul, dar este receptivă la reacţiile elevilor, fiind adesea dezamăgită. Şcoala este conştientă de diversitatea elevilor şi stabileşte unele reguli care să-i ajute pe elevi să conştientizeze diferenţele (de exemplu, vestimentaţia sau aspecte religioase). Vă doriţi ca elevii să îşi asume responsabilităţi şi discutaţi cu ei despre asta, uneori. Dar întotdeauna vă dezamăgesc.
- 31. 30 Sunteţi tolerant faţă de diferenţe - de exemplu, nu aveţi probleme în a respecta diferite sărbători religioase. În situaţia în care uniforma este obligatorie, sunteţi destul de flexibil în raport cu vestimentaţia unor elevi, conformă religiei lor. Comentarii caracteristice: Trebuie să te porţi mai responsabil. De ce nu pot conta pe tine? Aceasta este o şcoală tolerantă. Stadiul 3 Deşi există o limită a concesiilor, multe reguli sunt negociate şi agreate împreună cu consiliul elevilor. …….şi mulţi elevi cooperează şi chiar ajută la întărirea normelor de bună conduită. Minorităţile sunt implicate în consultări. Există sentimentul puternic că, deşi şcoala stabileşte regulile, există loc de negociere şi discuţii. Elevii se implică rapid în acest proces şi angajamentele sunt făcute. Astfel de discuţii garantează luarea în considerare a opiniei minorităţior. Elevii mai mari sunt dornici să îşi asume responsabilitatea de a întări regulile. Oferă o bună îndrumare elevilor mai mici. Comentarii caracteristice: Putem vorbi despre asta, dar se subînţelege că aşteptăm un anumit rezultat. Cineva trebuie să menţină ordinea - cunoşti regulile. Cu toţii putem să ne exprimăm opiniile. Ne asigurăm că minorităţile sunt de acord. Stadiul 4 Regulile şi codul de conduită al întregii şcoli se stabilesc şi se negociază împreună cu consiliul elevilor, asigurându-se totodată că toate minorităţile sunt incluse. Elevii îşi exersează rolul de buni cetăţeni, dar şi rolul de persoană care are o anumită autoritate în implementarea normelor şi în promovarea lor. Regulile sunt stabilite în mod democratic – fie de către grupurile deja existente, fie prin crearea unui nou forum - şi sunt urmate în mod democratic. O bună ordine este în interesul tuturor, atât timp cât toţi au un cuvânt de spus în stabilirea ei. Atunci când există un climat de respect reciproc, nu există atitudini de tipul “ei şi noi” între profesori şi elevi, iar violenţa este minimă. Comentarii caracteristice: Este şcoala noastră, noi o facem să funcţioneze. Această şcoală este pentru toată lumea. Trebuie să fie bună pentru toată lumea.
- 32. 31 6. Pas cu pas: drumul către o guvernanţă democratică Aşadar, de unde începem? O dată ce aţi ajuns la concluzia că guvernanţa democratică este singura cale, trebuie să identificaţi de unde vreţi să porniţi. Administrarea şcolii are loc în mai multe domenii, formale sau informale. Nivelul de democraţie se reflectă în mod clar în felul în care abordaţi procesele formale în relaţia cu autorităţile superioare, cu personalul şcolii şi cu elevii şi – poate chiar mai evident – în modul în care gestionaţi deciziile ad hoc pe care le luaţi în contexte informale, zi de zi. Viziunile personale, felul cum administraţi sarcinile cotidiene, modul de soluţionare a conflictelor, întâlnirile informale cu elevii, personalul şi vizitatorii - toate acestea reflectă, mai mult decât orice declaraţie scrisă, valorile dumneavoastră. Desigur, asta nu înseamnă că legile şi regulile nu sunt importante sau pot fi neglijate. În acest capitol, veţi găsi sfaturi practice despre cum să treceţi, pas cu pas, de la o guvernanţă autoritară a şcolii la o guvernanţă democratică, în cadrul unor procese formale şi informale pe care un lider şcolar trebuie să le gestioneze. Domeniile cheie sunt: 1. Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică 2. Educaţia centrată pe valori 3. Cooperarea, comunicare şi implicarea. Competitivitatea şi autodeterminarea şcolii 4. Disciplina elevilor Vom ilustra modul în care aceste patru domenii cheie reflectă guvernarea democratică în patru contexte tipice, formale şi informale. Contextul formal Şcoala este o instituţie şi – în multe aspecte – o instituţie birocratică. Ca şi director trebuie să cunoaşteţi regulile şi procedurile şi ce impact au asupra oamenilor. Aşa că trebuie să organizaţi întâlniri, să creaţi structuri şi să vă jucaţi rolul formal. Acest lucru nu trebuie să lucreze împotriva eforturilor de a democratiza şcoala; dimpotrivă, situaţiile formale oferă la fel de multe oportunităţi ca şi cele informale să puteţi promova practici democratice. Ne vom uita la patru contexte formale în care atitudinea şi valorile dumneavoastră vor putea fi demonstrate. Poziţia personală Consiliul şcolii Întălnirile cu personalul Elevii Contextul informal La şcoală, directorul nu poate renunţa la rolul său de lider. Modul în care reacţionaţi la situaţiile de zi cu zi este întotdeauna judecat în raport cu aşteptările şi solicitările care vin odată cu această poziţie. Ceea ce faceţi este mai important decât ceea ce ziceţi. La fel ca mai devreme, ne vom uita la patru contexte informale în care atitudinea şi valorile dvs. pot fi demonstrate: Perspectiva personală Întâlniri informale/ discuţiile de pe coridor Administrarea zilnică Soluţionarea conflictelor
- 33. 32 Diagrama de mai jos arată în câte domenii, formale şi informale, activaţi şi pe care le puteţi folosi ca oportunităţi. Gândiţi-vă la aceasta, iar apoi continuaţi să luaţi în considerare cum (şi unde) puteţi face paşii care urmează. Guvernanţa şcolii legislația națională / obiectivele Consiliul școlar local ședințele personalului Consiliul elevilor presa poziția oficială de director companiile locale întâlniri informale/ discuții pe hol organizația părinților instituțiile culturale administrarea zilnică soluționarea conflictelor părerea personală
- 34. 33 Domeniul cheie 1: Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică Contextele formale Poziţia personală Directorul este reprezentantul legal al şcolii. Această poziţie vă face responsabil pentru succesele şi eşecurile din şcoală. De asemenea, trebuie să faceţi faţă grupurilor de presiune, precum organizaţiile de părinţi, instituţiile culturale şi media. Obiectivele sunt frecvent contradictorii. Modul în care gestionaţi aceste părţi interesate şi felul cum abordaţi, în ordinea priorităţii, interesele acestora sunt indicatori clari despre măsura în care aveţi o perspectivă cu adevărat democratică asupra guvernanţei şcolare. Pasul 1 Autoritatea şi loialitatea dvs. faţă de autorităţile din domeniul educaţiei nu sunt puse la îndoială nici de dvs., nici de alte persoane din şcoală. Legislaţia şi poziţia sunt cei mai importanţi factori în administrarea unei şcoli. Pe termen lung, acest lucru nu este satisfăcător deloc: nu poate fi vorba de nici o dezvoltare, iar rolul dvs. de conducător este mai mult ceremonial. Ca şi director aflat la început de drum, puteţi începe de aici, dar pe măsură ce veţi căpăta mai multă încredere, veţi evolua spre o independenţă mai mare. Până la urmă, dumneavoastră sunteţi liderul. Încercaţi asta: Concentraţi-vă pe un singur domeniu; studiaţi regulamentele din punctul de vedere al democraţiei. Întrebaţi-vă: de ce această regulă? Acordaţi flexibilitate acolo unde vedeţi beneficii pentru toţi. Poziţia personală Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Aţi început să înţelegeţi mai bine ideile din spatele regulilor existente. Nu sunteţi de acord cu toate, dar încă vi se pare dificil să vă abateţi de la reguli sau sunteţi nesigur despre cum ar trebui să le interpretaţi. Încercaţi asta: Discutaţi legislaţia împreună cu colegii, urmaţi un curs de legislaţie şcolară. Acest lucru vă poate oferi perspectivele de care aveţi nevoie pentrua a vă spori încrederea cu privire la ceea ce puteţi influenţa (cunoaşterea legilor de bază este un bun valoros, dar deseori ignorat de directori). Studiaţi mai mult documentele oficiale de politică educaţională şi expuneţi-vă mai des punctele de vedere şi propriile interpretări. Pasul 3 Vă analizaţi rolul de curea de legătură între autoritatea şcolară şi părţile implicate şi realizaţi că aveţi responsabilităţi faţă de ambele părţi. Acest lucru generează presiune şi nesiguranţă, dar poate şi să creeze noi oportunităţi pentru schimbare. Încercaţi asta: Axaţi-vă pe ceea ce este cel mai bine pentru părţile implicate. Aflaţi ce aşteptări au ei de la dumneavoastră. Citiţi documentele de politică educaţională şi testaţi limitele acestora! Limitele sunt mai mari decât credeţi! Gunnar Berg, profesor de educaţie la Universitatea din Uppsala, Suedia, a ilustrat aceasta în felul următor4 : 4 Berg, Gunnar, Skolan som organisation. Uppsala: Uppsala Studies in Education No 15. Almqvist & Wiksell, 1981
- 35. 34 Limitele, aşa cum transpar din documentele oficiale Aria posibilă de dezvoltare Limite stabilite de şcoală
- 36. 35 Consiliul şcolii Sistemul de guvernare a unei şcoli diferă de la o ţară la altă. În majoritatea formelor de educaţie publică, autoritatea responsabilă este reprezentată de un consiliu local care reprezintă majoritatea politică. Situaţia este similară şi în şcolile private. De asemenea, gradul de autonomie locală sau regională diferă de la o ţară la alta, dar, indiferent de nivelul de independenţă, liderul este responsabil în faţa unei forme mai înalte de autoritate. Pasul 1 În relaţia dumneavoastră cu consiliul şcolii5 , aveţi tendinţa de a vă limita la rapoarte formale în acord cu reglementările în vigoare. Ca parte a unui sistem ierarhic, trebuie să faceţi alegeri tactice când vine vorba de relaţiile cu autorităţile. Informaţiile pe care le oferiţi pot fi diminuate şi uneori subiective. Factorilor de decizie li se spune ceea ce liderul şcolii crede că vor să audă. Încercaţi asta: Permiteţi nuanţe în informaţiile dumneavoastră. Dacă vă simţiţi totuşi nesigur, încearcaţi să direcţionaţi criticile dincolo de controlul factorului de decizie. Asiguraţi-vă că informaţiile dvs. se bazează pe fapte şi oferă sugestii pentru îmbunătăţiri. Consiliul şcolii Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Oferiţi o perspectivă mai realistă legată de viaţa din şcoală şi de consecinţele deciziilor politice. Vedeţi în consiliul şcolar un partener, nu doar o autoritate administrativă superioară. Încercaţi asta: Atunci când o regulă învechită sau neadecvată duce la absurdităţi sau ineficienţă, exprimaţi- vă clar punctul de vedere în faţa autorităţilor responsabile şi încearcaţi să refuzaţi răspunderea pentru eventualele consecinţe. Pasul 3 Atunci când aveţi de-a face cu decidenţii, faceţi trimitere la întâlnirile şi negocierile cu părţile interesate şi arătaţi-vă loialitatea faţă de dorinţele şi nevoile lor. Vă daţi seama că aveţi o mai bună cunoaştere cu privire la ce se întâmplă în şcoală decât membrii consiliului şi că aceştia ar face o treabă mult mai bună dacă ar exista un flux continuu de informaţii corecte. Încercaţi asta: Invitaţi membrii consiliului local la şcoală. Lăsaţi-i să se întâlnească cu elevii şi cu personalul fără să fiţi duneavoastră prezent. Invitaţi elevii la întâlnirile consiliului şcolii şi arataţi-le că, chiar dacă apreciaţi părerile ambelor părţi, sarcina dvs. principală este să apăraţi interesele elevilor. Arătaţi clar că elevii sunt văzuţi ca nişte parteneri egali. 5 Termenul „consiliul şcolii” este folosit ca un termen general pentru corpul decizional faţă de care liderul şcolii este responsabil în primă instanţă.
- 37. 36 Şedinţele personalului Un instrument important al guvernanţei şcolii sunt întâlnirile cu personalul. Acestea pot fi privite ca oportunităţi de a face schimb de informaţii şi de a găsi soluţii practice pentru problemele din şcoală. Dar poate fi şi o ocazie de a întări valorile comune, obiectivele generale şi implicarea. Pasul 1 Din moment ce vă vedeţi responsabil în faţa unei autorităţi mai înalte, atunci înseamnă că pentru dvs. personalul este doar un instrument. Le selectaţi şi le oferiţi informaţii aleatoriu, fără a avea mari aşteptări de implicare activă. Deciziile importante ţin numai de dumneavoastră. Acest lucru poate să vă împovăreze foarte mult, dar poate să vă ofere un sentiment de control. Încercaţi asta: Oferiţi informaţii mai des şi în mod constant, măcar atunci când nu există riscul ca deciziile dvs. să fie criticate şi judecate. Dacă personalul are acces la mai multe informaţii, va reuşi să facă o treabă mai bună. Şedinţele personalului Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Aţi stabilit regula ca, înainte de a lua decizii, să împărtăşeşti unele informaţii. De asemenea, personalul este întrebat despre opinia sa asupra unor probleme. Dar informaţiile merg într-un singur sens şi puterea de a lua deciziile majore vă revine. Încercaţi asta: Vă asiguraţi că personalul primeşte informaţii relevante, în timp util, înainte de întâlnire, pentru a le oferi timp să îşi formeze o părere. Ascultaţi ce au de zis, negociaţi şi convingeţi. Fiţi pregătit pentru compromis. Construiţi-vă argumentele pe propriile convingeri, nu vă bazaţi pe poziţia dumneavoastră. Ţineţi minte că personalul este educat, iar competenţele lor cumulate cu siguranţă le depăşesc pe ale dumneavoastră... Pasul 3 Datorită informaţiilor sistematice şi oneste, personalul poate lua parte în mod activ la pregătirea agendei şi se poate implica în luarea deciziilor. Asiguraţi-vă că întâlnirile cu personalul nu sunt umplute cu probleme limitate, cum ar fi copiatoarele sau telefoanele mobile. În schimb, puteţi folosi această întâlnire pentru a face schimb de idei pedagogice şi teoretice. Din când în când, elevii sunt invitaţi pentru a-şi exprima opiniile asupra problemelor discutate. Încercaţi asta: Împreună cu personalul şi cu elevii creaţi o viziune asupra şcolii. Pe baza acestei viziuni şi în concordanţă cu voinţa politică şi cu spiritul curriculumului, luaţi deciziile importante împreună cu personalul şi elevii. Multe dintre deciziile pe care le luaţi singur, sunt acum delegate personalului.