♦ Un fond de investiţii se gândeşte la exit încă din momentul achiziţiei.
Anual, în România se semnează 200-250 de tranzacţii, ce au o valoare cumulată de 4-5 mld. euro, conform celor mai recente date existente. La totalul valorii pieţei, fondurile de investiţii contribuie cu maximum 20-25%.
Care e însă abordarea celor două tipuri de investitori? Principala diferenţa constă în orizontul de timp pe care îl petrece fiecare în acţionariatul unei companii. Un fond de investiţii se gândeşte la exit încă de când cumpără, pe când un investitor strategic are planuri pe termen lung.
Sigur, numărul de ani diferă de la un fond la altul şi de la un business la altul, el putând fi influenţat şi de factori din piaţă. O vânzare poate fi amânată dacă nu este contextul potrivit, dacă preţul ofertat e prea mic sau dacă nu există interes pentru compania respectivă.
Această abordare se traduce într-o poziţionare diferită în negociere şi e posibil să influenţeze şi preţul pe care fiecare tip de cumpărător e dispus să îl plătească.
Simplist vorbind, fond va încerca să cumpere ieftin şi să vândă scump, pe când un strategic ar putea plăti sume mai mari de bani ştiind că poate obţine economii de scală.
Totodată, un investitor strategic cumpără o firmă pentru a o integra într-un univers deja existent, pe când unul financiar o dezvoltă ca o entitate de sine stătătoare. Iar asta poate însemna şi un sistem diferit de management.
